Ce se întâmpla cu neamul ăsta românesc?
De ce ciobanul din Mioriţa se consolează cu soarta lui când află că urmează să fie omorât?
De ce în al doilea război mondial am ales să ne aliem cu cei care erau mai puternici pentru ca apoi să “întoarcem armele” după cum bate vântul, să trădăm o alianţă şi să ajungem să fim bătuţi la fund de toată lumea?
De ce în toată Europa există tăbliţe în limba acelei tari şi în limba româna cu ”Atenţie, acest magazin este supravegheat cu camere de luat vederi?”
De ce proverbul “Capul plecat, sabia nu-l taie” este motto-ul nostru preferat?
Nu exista pădure fără uscături.
De acord.
Dar ce te faci când o naţiune întreaga aduce compromisul la rang de virtute?
Când “hai să ne descurcăm” şi “hai să facem o combinaţie” înlocuiesc “excelenţa” şi “măiestria”?
Când ne plângem de liderii noştrii corupţi însă uităm că fiecare naţiune are liderii pe care îi merita?
Nu mă interesează politica.
Însă mă interesează fiecare individ în parte.
Schimbarea se produce doar când fiecare individ produce schimbarea în el însuşi. Atunci vom vedea schimbarea şi în societate.
Onoarea, integritatea şi respectul de sine sunt ingredientele care amestecate într-un om, îl fac să poată sta drept, nu cocoşat.
Să stea drept, cu capul sus, mândru de valorile şi principiile sale.
Mi-e dor de o poveste cu un om care îşi apără valorile şi îşi urmează scopul, visul în viaţă indiferent de preţul pe care trebuie să îl plătească.
În schimb văd cel mai bun fotbalist roman care e amendat cu 17 milioane de euro pentru consum de cocaină.
Intru pe forumuri de discuţii şi văd o mare uriaşă de bărbaţi şi femei care bocesc şi se plâng de problemele lor de parcă a venit judecata de apoi şi toţi se simt plin de păcate capitale.
Onoare, integritate, respect de sine?
Le-am uitat, dacă le-am avut vreodată.
Totuşi, nu m-am lăsat şi am căutat o poveste frumoasă despre un om care stă drept, care îşi apără principiile şi valorile indiferent de preţul pe care trebuie să îl plătească.
Piaţa Tiananmen 5 iunie, 1989.
Mişcarea de protest împotriva regimului comunist a fost înăbuşită în sânge.
Când o coloană de tancuri a pătruns în piaţă, un singur om a ieşit în fata tancurilor şi a stat drept în faţa lor pe mijlocul bulevardului.
Tancurile s-au apropiat până la câţiva centimetrii de omul care stătea drept şi nemişcat şi s-au oprit.
Aceasta e o scenă care mă mişca de fiecare dată când o văd.
Aş vrea atât de mult să văd şi mai mulţi oameni care stau drepţi şi nemişcaţi în faţa greutăţilor, indiferent de preţul şi sacrificiul plătit.
Aşa cum zice David Brooks, avem nevoie de 3 gloanţe de argint.
Onoare, integritate şi respect de sine.
Mai jos ai un video cu eroul necunoscut din Piata Tiananmen.
*Articol preluat de pe blogul: http://www.personalitatealfa.com/blog/ai-gloante-de-argint/
2 comentarii:
felicitari .da intra-adevar cind vom avea cele 3 lucruri spuse de tine :onoare ,integritate si respect fata de sine atunci vom putea spune ca am facut acel pas in fata de care sa ne mandrim .La noi lucrurile care le cirmuiesc viata celor mai multi sint “hai să ne descurcăm” şi “hai să facem o combinaţie”inlocuiesc“excelenţa” şi “măiestria”.Orice sa faca numai sa nu munceasca .Pina se mai poate fura de la stat,din paduri inca mai traiesc citiva ani .
Acum furatul padurilor e la moda .
Si cind vezi cite un nemernic dintre astia care nu stie nici macar numele sa-si scrie ca vine si pune pe toata lumea la punct binenteles pe cine poate ,ameninta ,taie si spinzura ca doar sint pe mosia lor iti vine greata de tot ce vezi .Multumesc lui D-zeu ca am puterea sa-i tratez ca pe niste rahati ce sint .
In ultimul timp m-am gandit intens la discutiile mele cu Georgia, am fost si la Vascau, deci am reusit sa vad cu ochii mei multe altele...si pregatesc un articol cu ceea ce simt...in privinta asta.
Noah, sunt dezamagit...am fost si prin alte localitati (ca doar e vacanta) si chiar ca si la noi nu mai e la nimeni...peste tot totul este in paragina...si chiar mai rau, se distruge pe zi ce trece tot mai mult...
Sunt de acord cu tine cand te simti deranjat de faptul ca un analfabet vinde padurea si cine mai stie ce...el inca nu a inteles importanta acelei paduri, pe el il intereseaza venitul lui momentan...si a altora in acelasi timp, iar pe viitor sa sufere cei multi....in fine...back to work, back to reality!
Trimiteți un comentariu