Pedagogia celor oprimati

Paulo Freire, un pedagog brazilian, scria intr-una din cartile sale (Pedagogia celor oprimati), ca nivelul cel mai avansat al sistemelor opresive este atins in momentul in care marea masa a celor oprimati nu isi mai doreste schimbarea, ba mai mult, perpetueaza un sistem nedrept fata de ei. Este momentul in care oamenii cred despre ei ca sunt lenesi, corupti, hoti, murdari, nu vor sa munceasca ci doar sa se imbogateasca cat mai usor si cat mai repede. Am auzit vorbindu-se despre romani in acest fel prea de multe ori, in tara si in afara tarii. Au fost momente cand si eu am rostit aceleasi cuvinte. Si pentru a rupe acest cerc vicios al "aprecierilor" negative, cred ca este nevoie ca fiecare dintre noi sa recunoastem aspectele pozitive ale comunitatii in care traim, sa ne clarificam perceptiile si sa devenim schimbarea pe care vrem sa o vedem.Nu trebuie decat sa invatam din ceea ce facem bine si totodata din modul in care actioneaza alte comunitati, mai mici sau mai mari, din alte tari. Ce nu stim, putem invata; ce stim foarte bine putem folosi ca baza solida pentru actiunile noastre. Modul in care actionam si ne comportam ii poate inspira pe ceilalti, le poate starni interesul de a participa sau dimpotriva, ii poate face sa respinga actiunile noastre.Important este ca tot ceea ce facem sa fie relevant pentru noi si pentru cei din jurul nostru, sa incepem sa producem schimbarea pe care dorim sa o vedem. Am urmarit o perioada "discutiile" purtate pe blogul tau, atacurile vehemente la persoana, lamentarile in ceea ce priveste ceea ce fac sau mai exact ceea ce nu fac din ceea ce ar trebui sa faca unii si altii... Am inteles, cu dezamagire, ca marea problema a comunitatii este faptul ca se autodefinesc impotriva a ceva si nu pentru ceva. Dupa parerea mea, este o identitate negativa care consuma energie si resurse inutil. Iata de ce nu am participat niciodata la aceste discutii; violenta (chiar si aceea verbala) naste violenta, este una dintre cele mai vechi sintagme in dinamica conflictelor.Este de-ajuns sa punem o singura intrebare de genul "paharul este pe jumatate gol sau pe jumatate plin?" ca sa ne dam seama ca oamenii percep lucrurile in modalitati diferite. Orice conflict poate fi solutionat daca suntem dispusi sa constientizam, nu neaparat sa fim de acord cu, perceptia unei alte persoane. Daca incercam sa ne indepartam momentan de propriile perceptii si sentimente, vom "auzi" cu acuratete sentimentele si nevoile celuilalt.In felul acesta, cred ca am putea sa gasim un teren comun si sa conlucram pentru o solutie.Am vrut, initial, sa-ti trimit acest mesaj prin email (imi dau seama ca m-am cam lungit cu vorba), dar m-am gandit sa-l postez direct sub forma de comentariu... cine stie?! poate sa fie constructiv atat celor care sunt capabili sa foloseasca un limbaj civilizat cand isi exprima opiniile sau ideile, cat si celor care ("orbiti" de propria dreptate) uita cele mai elementare reguli de bun simt.Iar in ceea ce priveste ideile, blogurile, viitoarele monografii, subiecte pentru articole si orice ce altceva util, placut, interesant si folositor pentru comunitate (si aici nu ma refer numai la actiuni pe teme culturale), sunt absolut bucuroasa sa colaborez cu tine si cu oricine doreste sa se implice, evident in masura timpului de care dispunem fiecare.

Ps. o sa am nevoie de cateva zile sa ma refac dupa acest comentariu al Georgiei. Iti multumim pentru exemplul dat. Ma recunosc in cateva din ideile tale si ai perfecta dreptate. Plec capul si promit sa ma redresez si sa imi reevaluez pozitia.