miercuri, 22 iulie 2009

Multumim Georgia...de mii de ori,



Astazi intrand pe blogul Georgiei, am citit cateva comentarii printre care unul al unui baiat care traieste in America si care spune: "felicitari pentru articolul cu gratian - pricoliciul de lupi- sunt originar din carpinet si traind acum in usa am regasit frumusetea nepretuita a locurilor natale. multumesc"
In acest moment ma intreb oare cate suflete de oameni originari din zona traiesc in alte tari? Nu vreau sa ma gandesc cate suflete din Romania fac asta...ma limitez totusi la zona noastra.

Mi se pare extraordinar ca Razvan a descoperit frumusetea nepretuita a locurilor natale, acolo departe. Cu totii descoperim frumusetea a ceea ce avem cand incetam sa credem ca "altceva" este mai frumos, cand descoperim ca "al nostru este cel mai frumos" si asta nu numai datorita frumusetilor naturale, ci si datorita amintirilor, traditiilor pastrate in timp, lucrurilor care peste ani si ani ne amintesc ca nu s-a "terminat"...si ca in orice moment putem regasi urme si dovezi vii ale momentelor frumoase, urme ale celor care ne-au invatat cum sa iubim si cum sa fim "oameni intre oameni".

Pretuim ce are vecinul de peste granita, pretuim nimicurile altora si dispretuim ce-i al nostru, prin urmare ne dispretuim pe noi. Inchei cu o intrebare: "Oare cand vom pune pret pe noi si pe ce este al nostru?"
(explicatie: cand spun "dispretuim" ma refer la faptul ca nu avem grija de adevaratele valori ale noastre: oameni, cultura, locuri, etc...stam si ne uitam la o mana de oameni cum calca in picioare TOT).

Avem un pic de noroc, cu persoane ca si Georgia care mai aduna informatii si care se straduiesc si demonstreaza ca se poate, chiar si fara resurse financiare se pot face lucruri frumoase, TREBUIE doar vointa si dorinta.


Stimati consilieri in frunte cu primarul din Vascau, va dorim si azi "hodina placuta".

7 comentarii:

Georgia spunea...

Mi-a facut o deosebita placere cand am vazut comentariul lui Razvan. Cand esti departe de tara si de locurile natale, orice punte de legatura iti starneste o imensa bucurie. Ciudat ca ne dam seama de frumusetile locurilor si le pretuim la adevarata lor valoare atunci cand ne lipsesc (si aici vorbesc din proprie experienta). Iata de ce incerc, asa cum pot, sa pastrez vie amintirea acestor locuri minunate. Cu sau fara resurse financiare, ma straduiesc sa realizez o monografie, albume foto si mai recent un mic proiect cu vederi (piesaje semnificative ale zonei si momente din viata rurala). Orice idee sau orice sfat, sunt binevenite.

Vascau Bihor Romania spunea...

hahaha, trebuia sa scriu "buna hodina" ca doar asa zicem la kou...nu am fost atent.

Vascau Bihor Romania spunea...

Deci Georgia draga, zilele acestea cand citeam despre domnul Mariul Sala in internet m-am tot intrebat cum sa dau de el sa ne ajute cu articole, am citit un articol al dansului in internet (o sa il postez si pe blog in curand) si el povesteste despre viata lui de copil la tara.
Daca ar colabora, ne-ar fi de mare ajutor.

La un moment dat am gasit pe Wikipedia ceva despre Vascau si zona in acelasi timp: http://ro.wikipedia.org/wiki/Va%C5%9Fc%C4%83u

Scrie despre Muzeul „Nicolae Bocu”. Sa stii ca eu imi amintesc la un moment dat ca undeva la scoala veche din Vascau erau stranse obiectele acelea...daca ai vb cu directoarea de la scoala, D-na Lazea eu nu cred ca nu te-ar lasa sa le fotografiezi, ba mai mult, vorbind cu ea sa stii ca ai putea sa obtii adevarate informatii, stie destul de multe despre oras (cu toate ca este din Alexandria) dar este si o persoana dispusa sa participe activ...din cate stiu eu...

Biblioteca iarasi ar fi un loc in care sa vorbesti si sa gasesti informatii, chiar am auzit la un moment dat bibliotecara vorbind (Denisa) spunand ca si ea este stupefiata de lipsa de interes pt tot ceea ce inseamna cultura.

Daca mai am idei o sa mai scriu...crezi ca e posibil sa dai de domnul Sala?

Georgia spunea...

Cu siguranta am sa incerc sa iau legatura cu dansul. Voi face o vizita si la biblioteca. Am vorbit deja si la Stei cu cineva care il cunoaste pe domnul profesor Ioan Simedre (care detine multe date interesante despre zona). Ai sa vezi ca incet incet, vom reusi sa facem ceva interesant. Eu sunt optimista. Iar in ceea ce priveste interesul sau implicarea autoritatilor in astfel de proiecte, nu stiu pe la Vascau cum este, dar pot sa-ti spun ca noul primar al Carpinetului este foarte interesat si doreste sa se implice activ. Chiar acum ma delectez cu o monografie a Izbucului pusa la dispozitie de dansul. Lasand la o parte aspectele unui castig financiar (care, din pacate, observ ca este pus pe primul plan), probabil lipseste un pic de initiativa, oameni cu dorinte, pasiuni, competente si ceva timp liber pe care sa-l aloce unor astfel de actiuni. Pe la noi, notiunea de "voluntariat" nu este inca inteleasa. Dar hai sa nu fim disperati, "vechile mentalitati" se vor schimba cu timpul...

Vascau Bihor Romania spunea...

As vrea si eu sa ma implic...mai activ, insa nu sunt in zona iar vizitele mele pe acolo sunt cam rare ce-i drept fiind plecat mult timp.
Daca pot sa fac si eu ceva (spre exemplu nu stiu cat de bun sunt, dar poate as putea scrie niste articole, :d fara sa critic pe nimeni, sa scriu despre unele teme pe care sa le alegi tu sau le alegem impreuna...
Te simt foarte dornica, imi place foarte mult de tine, ai un spirit de luptatoare in tine si un bun simt exagerat...
Te felicit! Tine-ma la curent te rog, sunt nerabdator si extrem de fericit sa vad ca exista oameni ca tine...

Georgia spunea...

Paulo Freire, un pedagog brazilian, scria intr-una din cartile sale (Pedagogia celor oprimati), ca nivelul cel mai avansat al sistemelor opresive este atins in momentul in care marea masa a celor oprimati nu isi mai doreste schimbarea, ba mai mult, perpetueaza un sistem nedrept fata de ei. Este momentul in care oamenii cred despre ei ca sunt lenesi, corupti, hoti, murdari, nu vor sa munceasca ci doar sa se imbogateasca cat mai usor si cat mai repede. Am auzit vorbindu-se despre romani in acest fel prea de multe ori, in tara si in afara tarii. Au fost momente cand si eu am rostit aceleasi cuvinte. Si pentru a rupe acest cerc vicios al "aprecierilor" negative, cred ca este nevoie ca fiecare dintre noi sa recunoastem aspectele pozitive ale comunitatii in care traim, sa ne clarificam perceptiile si sa devenim schimbarea pe care vrem sa o vedem.

Nu trebuie decat sa invatam din ceea ce facem bine si totodata din modul in care actioneaza alte comunitati, mai mici sau mai mari, din alte tari. Ce nu stim, putem invata; ce stim foarte bine putem folosi ca baza solida pentru actiunile noastre. Modul in care actionam si ne comportam ii poate inspira pe ceilalti, le poate starni interesul de a participa sau dimpotriva, ii poate face sa respinga actiunile noastre.

Important este ca tot ceea ce facem sa fie relevant pentru noi si pentru cei din jurul nostru, sa incepem sa producem schimbarea pe care dorim sa o vedem.

Am urmarit o perioada "discutiile" purtate pe blogul tau, atacurile vehemente la persoana, lamentarile in ceea ce priveste ceea ce fac sau mai exact ceea ce nu fac din ceea ce ar trebui sa faca unii si altii... Am inteles, cu dezamagire, ca marea problema a comunitatii este faptul ca se autodefinesc impotriva a ceva si nu pentru ceva. Dupa parerea mea, este o identitate negativa care consuma energie si resurse inutil.

Iata de ce nu am participat niciodata la aceste discutii; violenta (chiar si aceea verbala) naste violenta, este una dintre cele mai vechi sintagme in dinamica conflictelor.

Este de-ajuns sa punem o singura intrebare de genul "paharul este pe jumatate gol sau pe jumatate plin?" ca sa ne dam seama ca oamenii percep lucrurile in modalitati diferite. Orice conflict poate fi solutionat daca suntem dispusi sa constientizam, nu neaparat sa fim de acord cu, perceptia unei alte persoane. Daca incercam sa ne indepartam momentan de propriile perceptii si sentimente, vom "auzi" cu acuratete sentimentele si nevoile celuilalt.

In felul acesta, cred ca am putea sa gasim un teren comun si sa conlucram pentru o solutie.

Am vrut, initial, sa-ti trimit acest mesaj prin email (imi dau seama ca m-am cam lungit cu vorba), dar m-am gandit sa-l postez direct sub forma de comentariu... cine stie?! poate sa fie constructiv atat celor care sunt capabili sa foloseasca un limbaj civilizat cand isi exprima opiniile sau ideile, cat si celor care ("orbiti" de propria dreptate) uita cele mai elementare reguli de bun simt.

Iar in ceea ce priveste ideile, blogurile, viitoarele monografii, subiecte pentru articole si orice ce altceva util, placut, interesant si folositor pentru comunitate (si aici nu ma refer numai la actiuni pe teme culturale), sunt absolut bucuroasa sa colaborez cu tine si cu oricine doreste sa se implice, evident in masura timpului de care dispunem fiecare. Tinem legatura!

Vascau Bihor Romania spunea...

Singurul lucru pe care il pot spune in apararea mea este ca imi doresc sa fac ceva pt acest oras, sper ca impreuna cu tine sa gasesc calea cea "luminata".

Multumesc de mii de ori, in special pt faptul ca mi-ai arat ca imi consum energia cu lucruri care nu aduc decat lucruri negative.

O seara frumoasa tuturor!