- nascut in 08.10.1929 la Vascau
- scoala primara in localitatea natala
- studii secundare la Beius
- 1961, scoala de literatura “Mihai Eminescu”
- studii universitare filologice la Cluj si Bucuresti
- redactor la "Contemporanul", "Luceafarul", "Gazeta literara" si altele, redactor sef la "Familia" de la primul numar pana in 1989
- volume de versuri publicate: "In tara motilor se face lumina" (1953), pentru care a primit Premiul de Stat in anul 1954, "Dragoste si ura", "Deceniul primaverii", "Cartea de langa inima", "Portile de langa aur", "Constelatia lirei", "Varful cu dor", "70 de simetrii", "Pe drumul meu", etc.
- decedat in 01.10.1996 la Bucuresti
.....................................................................................
"Nu exista scriitor calificat dupa locul in care traieste. Scriitorul este unul care da posibilitatea cititorului sa intre intr-o lume aparte, pe care n-o traieste in cotidian." (Alexandru Andritoiu)
In vremurile strans conditionate ideologic si politic in planul ideilor, dar si in cel al vietii materiale, Alexandru Andritoiu, "poet cu har si ins carismatic, deci o captura cu atat mai pretioasa pentru regimul comunist care-l folosea din plin si de care se folosea deopotriva" (dupa cum scria despre el Gheorghe Grigurcu), a fost un conducator abil al revistei "Familia", stiind sa-si foloseasca sarmul, perspicacitatea, arta compromisurilor si intuitia valorilor.
Andritoiu a avut abilitatea de a aduce in redactia revistei scriitori de reala vocatie: Ovidiu Cotrus, Nicolae Balota, Gheorghe Grigurcu, Radu Enescu, etc.
"Alexandru Andritoiu avea si darul de a combina fara efort cuvintele si de a face fraze elegante, asa cum altii, cu o gratie innascuta, executa de la prima incercare orice pas de dans" (Alex. Stefanescu). Poezia sa nu contine aproape niciodata elemente in stare genuina, desprinse direct din realitate, ci, inaintea de a fi integrate in creatia lirica, sunt supuse unui proces de purificare si de-dramatizare. Poetul marturisea fara ezitare aceasta preferinta: "Cea mai frumoasa luna e in lac, / Cel mai frumos luceafar e pe mare, / si canta cel mai sincer pitpalac / nu-n pomi, ci-n amintiri si in uitare. / Cea mai frumoasa luna e in lac". (Arta poetica)
Intr-un articol mai vechi al revistei Familia, Valentin Chifor scria despre poet: "Andritoiu, Orfeu modern, socotea desigur poezia un mijloc de salvare a fiintei. A slujit-o neostoit cu sufletul sau de trubadur modern".
*Articol preluat din: http://www.carpinet.net/
Alexandru Andritoiu - Departe
Departe, zilele precare
ca regii dacilor s-au stins -
un veac izbeste, altul doare
în trupul-mi subtiat si nins.
Din vîrsta mea, epistolare
fragmente cad pe-un lut întins,
poate spre oameni, sau spre fiare
în mod gresit sau dinadins.
Durerea mea-n sintagma este
ca nimeni nu-mi mai da de veste
pe unde sînt si ce mai fac.
Si, decadent, ma cred un flaut
în jurul caruia ma caut
de dupa cîntece. Si tac.
8 comentarii:
intrebati-l pe fostul primar Ciura de ce a dat autorizatie de demolare a casei unde s-a nascut Andritoiu?????????????
Pentru stabilirea tiganilor in Vascau tot lui ii putem multumi .
De ce credeti ca tace si face ce-i dicteaza Porge.?????????
Tu esti alt anonim.
Ok, rand pe rand primarii din Vascau au distrut tot ceea ce ar fi putut avea o valoare culturala...dar macar daca procesul de distrugere s-ar opri...adica ani la rand nimeni nu isi da seama si nu vede incotro ne indreptam?
Muzeu nu, casa lui Andritoiu nu, traditii ioc, etc etc etc...
Toti distrug si nimeni nu ii opreste...dar nici nu face ceva pt indreptarea lucrurilor.
O sa spuneti: fa tu!".
Dragii mei prieteni: AJUTATI-MA! Singur, sunt in pai in fata unei avalanse de "barbari" pusi pe distrugere.
nu sint acelasi anonim.De ce am crescut in vascau si de 35 de ani incoace am prins c-am tot ce s-a intimplat .
Andritoiu in vremea coplilariei mele cind venea vara sau de sarbatorile de iarna ne calca pragul avind relatii bune cu parintii mei.
cind o sa strigi si tu cit am strigat eu 5 ani la rand oameni buni ajutati-ma pentru orasul asta nu pentru prosperitatea mea mai ai putin.
Iti doresc sa nu ai aceeasi dezamagire ca si mine .
Am o dezamagire dar am constiinta impacata ca tot ce am putut si a depins de mine am facut .
Ca nu am avut ajutor din partea cetatenilor este problema lor ,si acum suporta consecintele
Suportam acum si vom suporta pe viitor. Crezi ca exista fundul sacului? Poate din fundul sacului oamenii vor reusi sa se uneasca pt a reusi cu adevarat.
Ce se intampla la Vascau se intampla la nivel mai mare in Romania. Cu toate astea un dram de bun simt si responsabilitate ar schimba lucrurile. Si constientizarea ca "binele individual este strans legat de cel colectiv"
Ma bucur ca ai preluat articolul; macar in felul acesta incercam si noi sa nu lasam valul uitarii sa se astearna incet incet peste creatia oamenilor de valoare. Am avut bucuria de-al cunoaste personal pe domnul Andritoiu de la care am primit o poezie cu dedicatie. Eram doar o copila careia ii placea sa scrie si sa recite poezii. Ce vremuri frumoase...
Buna Georgia, chiar imi era dor sa te vad pe aici.
Trebuie sa ma ajuti si sa imi spui de unde faci rost de toate articolele astea uimitoare despre zona.
Uite ma gandeam zilele trecute ca mi-ar place sa public un articol cu istoria zonei, date mai concrete. Oriunde incerci sa gasesti ceva totul este superficial. Vreo idee?
Pai nu este foarte usor sa gasesti informatii complecte pe internet. Spre exemplu, nu am reusit sa gasesc o fotografie a poetului. Daca ar mai fi existat casa natala a dansului, cu siguranta ma deplasam si faceam personal cateva fotografii (asa cum am facut pana acum in cazul altor articole). Nici macar nu stiu daca bibioteca oraseneasca mai functioneaza sau nu?! Probabil acolo am putea gasi cateva carti care sa ne ajute. In rest, incerc sa citesc cat mai mult si oriunde gasesc ceva referitor despre zona, stochez informatia si o folosesc la timpul potrivit.
Pare ca bisericile detin destule documente referitoare la date istorice, fapte si intamplari ale locurilor (deci prin bunavointa preotilor parohi mai putem aduna cateva informatii pretioase). O carte folositoare ar fi "Voievodatul Transilvaniei" de Stefan Pascu.
Si eu incerc din rasputeri sa culeg date suficiente pentru o monografie a Carpinetului dar marturisesc ca este o munca de lunga durata si nu foarte usoara. Cine stie, poate intr-o buna zi am sa reusesc.
Trimiteți un comentariu